- a da braţul cuiva
- to give / to offer smb. one's arm.
Română-Engleză dicționar expresii. 2013.
a da braţul cuiva
Look at other dictionaries:
braţ — BRAŢ, braţe, s.n. 1. Segment al membrului superior cuprins între cot şi umăr; partea de la umăr până la încheietura mâinii; p. ext. membrul superior al corpului omenesc. ♢ loc. adv. În braţe = cu braţele petrecute în jurul corpului cuiva (spre a… … Dicționar Român
întinde — ÎNTÍNDE, întínd, vb. III. I. 1. tranz. şi intranz. A îndrepta, a desfăşura, trăgând de unul sau de ambele capete un lucru care poate fi strâns, încolăcit, înfăşurat. ♢ expr. A întinde (cuiva) o cursă (sau laţul, un laţ) = a întinde o cursă, un… … Dicționar Român
lua — LUÁ, iau, vb. I. tranz. I. 1. A prinde un obiect în mână spre a l ţine (şi a se servi de el) sau spre a l pune în altă parte. ♢ expr. A lua altă vorbă = a schimba (cu dibăcie) subiectul unei discuţii. A( şi) lua picioarele la spinare = a pleca… … Dicționar Român
cot — CÓT, (I 1) coate şi (I 2, 3, 4) coturi, s.n., (II) coţi, s.m. I. s.n. 1. (anat.; la om) Partea exterioară a articulaţiei dintre humerus şi cubitus, care uneşte braţul cu antebraţul. ♢ loc. adv. Cot la cot = alături; împreună. ♢ expr. A da din… … Dicționar Român
drept — DREPT, DREÁPTĂ, (A, B) drepţi, te, adj. (C) adv., (D) drepturi, s.n. (E) prep. a. adj. I. 1. Care merge de la un punct la altul fără ocol, fără abatere. ♢ Linie dreaptă (şi substantivat, f.) = linie care uneşte două puncte din spaţiu pe drumul… … Dicționar Român
mânecă — MẤNECĂ, mâneci, s.f. 1. Parte a îmbrăcămintei care acoperă braţul (în întregime sau în parte). ♢ expr. A trage (pe cineva) de mânecă = a) a insista, a stărui (pe lângă cineva) pentru a obţine ceva; b) a atrage atenţia (cuiva) că minte sau… … Dicționar Român
apuca — APUCÁ, apúc, vb. I. I. 1. tranz. A prinde, a lua, a înşfăca, a înhăţa (cu mâna). ♦ A pune mâna (în grabă) pe ce are la îndemână; a lua, a şi însuşi ceva la repezeală. ♢ expr. (intranz.) (Care) pe unde apucă = (Care) pe unde nimereşte. Pe apucate … Dicționar Român
mijloc — MÍJLOC, (I 2) mijlocuri, (II) mijloace, s.n. I. 1. Punct care se găseşte la egală depărtare de două extreme; centru; loc aflat în interiorul unui spaţiu, la oarecare distanţă de margine. ♢ loc. adj. De mijloc = situat între limita superioară şi… … Dicționar Român
